Cum să știi să construiești ceva ce nu ai văzut niciodată?
pentru inceput am vrut sa vad acest film deoarece m a atras posterul lui si parea genul acela de film care este premiat prin afara la tot felul de festivaluri dar nu stie nimeni de el. M a atras foarte tare ca este film romanesc care prezinta o poveste queer which is still tabuu la noi in tara. filmul a inceput promitator, actori care chiar pareau romani, atmosfera de bucuresti pe care o poti regasi si astazi pe afara, slangurile romaneste care pur si simplu te transpun intr o atmosfera suta la suta autentica, talentul actoricesc romanesc care din punctul meu de vedere mereu ilustreaza o energie viscerala, raw care completeaza perfect orice cadru rece, mai devreme mentionat, al bucurestiului, ce sa mai? reteta perfecta ca un film sa ajunga in virtutiile mele. nu pot sa spun ca nu mi a placut, dar am cateva chestii de analizat. as a person who often watches queer movies, a fost cel putin refigorant sa vad cum un fil lqbt este trecut prin filtrul romanesc al gandrii, si pot concluziona ca a facut o perfect. punand in balanta alte filme celebre di acelasi registru, aceasta ecranizare nu glorifica o iubire neatinsa, intangibila care nu poate avea loc din cauza unor factor externi si astfel sa se creeze inca o noua imagine a propagandei lgbt in randul oamenilor, ci din contra filmul acesta prezinta cum si oamenii queer nu sunt pregatiti in totalitate sa conduca o astfel de legatura. to put it another way, a se vedea cristi, un roman getbeget care efeciv nu stie sa conduca o relatie in totalitate deoarece mediul in care a crescut, un dur bucuresti balcanic plin de ideologii invechite, nu i a aratat si posibilitatea de a trai intr o astfel de ipostaza, in comparatie cu iubitul sau hadi, care avand origini straine parea sa fie putin mai deschis catre a dezvolta realtia cu crisiti. ceea ce vreau sa subiliniez este plotul in sine, modul in care cinematografia lenta si uneori plictisitoare dau magia filmului. in cele 80 de minute pe care avea la dispozitie, plotul se intampla in mare parte in acel cinematograf unde a avut loc propaganda lgbt. deoarce suntem implicati afectiv in a sta impreuna cu cristi si a astepta in acea sala pana la concluzionarea situatiei, eu ca spectator ajung la concluzia ca modul in care cristi raspunde si relationeaza este exact oglinda a punctului in care mediul din jur l a adus. pentru a fi mai precis, aduc in discutie dialogul avut cu colegul sau despre cum de grea este viata lui, problemele cu catelul CONVORBIRE CARE A DURAT APROXIMATIV 10 MINUTE JAIL. modul in care crisit doar a tacut, a ascultat iar la final a fost supportive, CU TOATE CA problemele lui, mai exact a fi gay INTR O JANDARMERIE si IN ROMANIA, sunt mult mai problematice decat cele a colegului, artata doar faptul ca protagonistul este total sfasiat de gandurile inteoriaore pe care nu le poate gestiona. mi a placut extrem faptul ca cristi a zambit prima data cand era impreuna cu iubitul sau, iar apoi urmatoara data cand l am vazut facand asta a fost abia la final cand a vorbit cu el la telefon. glumele, batjocura si reactiile colegilor l au impins pe cristi sa se cenzureze, atat de tare incat atunci cand era la protest si trebuia sa ii potoleasca pe cei care faceau panarama, el, si restul colegilor jandarmi, au preferat sa ii tina in frau tot pe civilii care pur si simplu erau la film doar pentru ca erau queer. nu stiu daca asta era scriptat dar mie asa mi s a parut, adica tot oamenii care nu au facut nimic, erau interogati, legitimati, iar cei care tipau cu icoanele in mana isi continau treaba linistiti, cumva se sublieaza intens o discriminare importiva comunitatii sunt de parere ca filmele romanesti sunt cu totul altceva, iar cand vine vorba de un film gay, consider ca nu seamana cu niciunul privit de mine pana acum. adica despre ce vorbesc? nici mcar nu s a simtit ca un film queer in adevartul sens al cuvantului pentru ca focuslui era altul, mai exact modul in care mediul te discrimineaza la modul general ,nu doar daca est gay, si cum toata aceasta fata de dublu standard te doboara pe inteorir, de aceea il vedem de multe ori pe cristi disociat, fara replica, dar totusi nevoit sa isi continue jobul. cumva am multe cuvinte de spus despre film dar simt ca filmul mi a oferit prea putin din experienta, sunt aproape convins ca nu am inca capaciatatea de a intelege pe deplin tot, but still a good one.
i loved it chiar asta pot sa spun si sunt dezamagit ca nu am vazut mai mult. adica obisnuit ca in filmele queer o dragoste intangibila isi gaseste locul in care sa existe prin intermediul ecranului, ei bine aici nu am vazut deloc iubire, si cumva cand credeam ca urmeaza mai mult, s a terminat si consider ca asta se intampla intocmai pentru ca focusul nu este pe asta, ci, exact cum am mai precizat, pe modul in care ceva incearca sa prinda viata, intr un loc care nu ofera o astfel de deschidere. a se vedea si scena din incipit cu sora lui cristi care le a “invadat” apartamentul lui cristi iar acesta nu stie cum sa o scoata mai repede afara pentru ca era stanjenit ca era impreuna cu iubitul lui cu toate ca aceasta stia de relatie si incerca sa fie supportive cumva.
stii ce mi a placut foarte tare? faptul ca cristi nu pare gay, poate suna ciudat, dar imi place ca astfel se contureaza ideea de reprezentare in randul romanilor simpli care pur si simplu they were born this way. everybody deserves sunshine
Cum să știi să construiești ceva ce nu ai văzut niciodată?
pentru inceput am vrut sa vad acest film deoarece m a atras posterul lui si parea genul acela de film care este premiat prin afara la tot felul de festivaluri dar nu stie nimeni de el. M a atras foarte tare ca este film romanesc care prezinta o poveste queer which is still tabuu la noi in tara. filmul a inceput promitator, actori care chiar pareau romani, atmosfera de bucuresti pe care o poti regasi si astazi pe afara, slangurile romaneste care pur si simplu te transpun intr o atmosfera suta la suta autentica, talentul actoricesc romanesc care din punctul meu de vedere mereu ilustreaza o energie viscerala, raw care completeaza perfect orice cadru rece, mai devreme mentionat, al bucurestiului, ce sa mai? reteta perfecta ca un film sa ajunga in virtutiile mele. nu pot sa spun ca nu mi a placut, dar am cateva chestii de analizat. as a person who often watches queer movies, a fost cel putin refigorant sa vad cum un fil lqbt este trecut prin filtrul romanesc al gandrii, si pot concluziona ca a facut o perfect. punand in balanta alte filme celebre di acelasi registru, aceasta ecranizare nu glorifica o iubire neatinsa, intangibila care nu poate avea loc din cauza unor factor externi si astfel sa se creeze inca o noua imagine a propagandei lgbt in randul oamenilor, ci din contra filmul acesta prezinta cum si oamenii queer nu sunt pregatiti in totalitate sa conduca o astfel de legatura. to put it another way, a se vedea cristi, un roman getbeget care efeciv nu stie sa conduca o relatie in totalitate deoarece mediul in care a crescut, un dur bucuresti balcanic plin de ideologii invechite, nu i a aratat si posibilitatea de a trai intr o astfel de ipostaza, in comparatie cu iubitul sau hadi, care avand origini straine parea sa fie putin mai deschis catre a dezvolta realtia cu crisiti. ceea ce vreau sa subiliniez este plotul in sine, modul in care cinematografia lenta si uneori plictisitoare dau magia filmului. in cele 80 de minute pe care avea la dispozitie, plotul se intampla in mare parte in acel cinematograf unde a avut loc propaganda lgbt. deoarce suntem implicati afectiv in a sta impreuna cu cristi si a astepta in acea sala pana la concluzionarea situatiei, eu ca spectator ajung la concluzia ca modul in care cristi raspunde si relationeaza este exact oglinda a punctului in care mediul din jur l a adus. pentru a fi mai precis, aduc in discutie dialogul avut cu colegul sau despre cum de grea este viata lui, problemele cu catelul CONVORBIRE CARE A DURAT APROXIMATIV 10 MINUTE JAIL. modul in care crisit doar a tacut, a ascultat iar la final a fost supportive, CU TOATE CA problemele lui, mai exact a fi gay INTR O JANDARMERIE si IN ROMANIA, sunt mult mai problematice decat cele a colegului, artata doar faptul ca protagonistul este total sfasiat de gandurile inteoriaore pe care nu le poate gestiona. mi a placut extrem faptul ca cristi a zambit prima data cand era impreuna cu iubitul sau, iar apoi urmatoara data cand l am vazut facand asta a fost abia la final cand a vorbit cu el la telefon. glumele, batjocura si reactiile colegilor l au impins pe cristi sa se cenzureze, atat de tare incat atunci cand era la protest si trebuia sa ii potoleasca pe cei care faceau panarama, el, si restul colegilor jandarmi, au preferat sa ii tina in frau tot pe civilii care pur si simplu erau la film doar pentru ca erau queer. nu stiu daca asta era scriptat dar mie asa mi s a parut, adica tot oamenii care nu au facut nimic, erau interogati, legitimati, iar cei care tipau cu icoanele in mana isi continau treaba linistiti, cumva se sublieaza intens o discriminare importiva comunitatii sunt de parere ca filmele romanesti sunt cu totul altceva, iar cand vine vorba de un film gay, consider ca nu seamana cu niciunul privit de mine pana acum. adica despre ce vorbesc? nici mcar nu s a simtit ca un film queer in adevartul sens al cuvantului pentru ca focuslui era altul, mai exact modul in care mediul te discrimineaza la modul general ,nu doar daca est gay, si cum toata aceasta fata de dublu standard te doboara pe inteorir, de aceea il vedem de multe ori pe cristi disociat, fara replica, dar totusi nevoit sa isi continue jobul. cumva am multe cuvinte de spus despre film dar simt ca filmul mi a oferit prea putin din experienta, sunt aproape convins ca nu am inca capaciatatea de a intelege pe deplin tot, but still a good one.
i loved it chiar asta pot sa spun si sunt dezamagit ca nu am vazut mai mult. adica obisnuit ca in filmele queer o dragoste intangibila isi gaseste locul in care sa existe prin intermediul ecranului, ei bine aici nu am vazut deloc iubire, si cumva cand credeam ca urmeaza mai mult, s a terminat si consider ca asta se intampla intocmai pentru ca focusul nu este pe asta, ci, exact cum am mai precizat, pe modul in care ceva incearca sa prinda viata, intr un loc care nu ofera o astfel de deschidere. a se vedea si scena din incipit cu sora lui cristi care le a “invadat” apartamentul lui cristi iar acesta nu stie cum sa o scoata mai repede afara pentru ca era stanjenit ca era impreuna cu iubitul lui cu toate ca aceasta stia de relatie si incerca sa fie supportive cumva.
stii ce mi a placut foarte tare? faptul ca cristi nu pare gay, poate suna ciudat, dar imi place ca astfel se contureaza ideea de reprezentare in randul romanilor simpli care pur si simplu they were born this way. everybody deserves sunshine
